Ultimul focus grup | Regiunea București-Ilfov

Comunicarea este tot un act medical

– Concluzii rezultate din focus-grupul din regiunea București-Ilfov – 

În perioada 13-15 decembrie a avut loc la Bucureşti ultimul focus-grup din cadrul proiectului POLMED. S-a încheiat astfel seria de dezbateri moderate organizate în toate regiunile de dezvoltarea ale ţării, dezbateri destinate realizării unei analize calitative a orientărilor și opțiunilor cu privire la valorile profesionale ale asistenților și moașelor din România.

Am avut la Bucureşti, ca şi în celelalte regiuni din ţară, un grup de asistente, asistenţi medicali şi moaşe provenite din spitale şi specializări diferite, cu vârste şi vechime în activitate diferite.  Pe lângă o serie de subiecte recurente, identificate şi cu ocazia celorlalte focus-grupuri, la Bucureşti tema comunicării şi colaborării  a fost una transversală ce s-a regăsit explicit sau implicit în majoritatea dezbaterilor.

Comunicarea a fost tema omniprezentă în cadrul acestui focus-grup. Fie că s-a discutat despre importanţa colaborării din perspectiva unui sistem de sănătate care doreşte  să treacă de la paradigma îngrijirii medicale centrate pe boală la paradigma unei îngrijiri medicale centrată pe pacient; despre relaţia deficitară asistent-medic (cu precădere medicii mai în vârstă); despre nevoia unor acorduri între specialităţi în vederea efectuării unor stagii în alte secţii, problema comunicării (de fapt a comunicării deficitare), a fost mereu prezentă. Cu atât mai mult ea s-a făcut simţită în cadrul discuţiilor despre valorile profesionale fundamentale ale profesiei, discuţii conturate în jurul analizei “Codului de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România”.  Mai concret participanţii au subliniat în diverse momente ale dialogului:

• Nevoia să existe cursuri obligatorii de comunicare pe parcursul anilor de formare profesională, cursuri predate de specialişti.
• Rolul, importanţa empatiei-ca o formă majoră de comunicare în actul îngrijirii şi faptul că este considerată ca mai mult un dat şi nu o abilitate care se poate şi trebuie să fie învăţată, mai ales că un management defectuos al emoţiilor este în detrimentul  atât al pacientului cât şi al asistentului medical. “Se poate muri de empatie” a declarant un participant.
• Legătura foarte importantă între calitatea comunicării şi încrederea pacientului în actul medical, încredere care este tot mai scăzută fiind considerată, nu doar în grupul de la Bucureşti, ca vitală pentru un act medical de calitate.
• Constrângerile majore care împiedică o comunicare adecvată: lipsa de timp, încărcătura  turelor, numărul mare şi foarte mare de “paturi” per asistent, lipsa de personal.
• Nevoia de stagii de lucru în alte secţii, tocmai pentru îmbunătăţirea comunicării din perspectiva unor servicii de sănătate personalizate.

O concluzie generală a fost aceea că este utopic să aştepţi comunicare atât timp cât asistenta medicală este “multifuncţională”-face de toate. Una din participante a pus în discuţie “metafora stolului de gâşte” ca fiind un model ideal de colaborare şi comunicare pentru asistenţii medicali.  Aceste  păsări zboară în mare ordine şi disciplină, având mereu un lider de stol care însă se schimbă periodic.  “Asta da colaborare. Nu ai echipă-nu ai valoare”, ne-a spus una dintre participante.  Da, a intervenit altcineva “ Comunicarea este sau ar trebui considerată ca un act medical în sine!”. Iată concluzia dezbaterilor de la Bucureşti.

Laura Grűnberg

Expert politici publice