16 august 2010 este o zi neagră atât pentru sistemul sanitar din România cât și pentru toată populația țării. Un incendiu produs la Maternitatea Giulești din București a cauzat moartea a cinci copii nou născuți și internarea în stare gravă a alți șase bebeluși.
Tragedia, care a plecat de la o improvizație la instalația electrică, a resuscitat discuțiile despre lipsurile sistemului sanitar, despre lipsa de personal și despre managementul unităților sanitare dar, până în prezent, un singur angajat al maternității a fost trimis în judecată în urma anchetei: asistenta medicală care lipsea din salon în momentul izbucnirii incendiului. Mircea Timofte, Președintele Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, într-un interviu despre tragedia de la Maternitatea Giulești și reacțiile asistenților medicali.
În urma tragediei de la Maternitatea Giuleşti un asistent medical a fost trimis în judecată sub acuzaţia de omor din culpă şi vătămare corporală gravă din culpă. Este, cred, primul caz în care avem acuzaţii atât de grave la adresa unui membru al Ordinului, dublate de decizia judecătorului care a dispus cercetarea asistentei medicale în stare de arest. Acestea sunt informaţiile în momentul în care vorbim. Este un şoc pentru membrii organizaţiei?
Aici vorbim despre două lucruri. Sunt sigur că fiecare asistent medical şi fiecare moaşă a fost afectat în primul rând de tragedia care s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti. Moartea a cinci copii este un fapt dramatic, iar Ordinul a transmis condoleanţe familiilor şi şi-a exprimat solidaritatea faţă de copiii care sunt la această oră încă internaţi.
Pe de altă parte, sigur că acuzaţiile formulate la adresa asistentei medicale, acuzaţii sub care a fost trimisă în judecată sunt, şi acestea, surprinzătoare pentru colegii noştri. Dar nu neapărat acuzaţiile în sine i-au surprins, pentru că nu putem pune la îndoială ancheta penală. Mulţi dintre ei au realizat faptul că sunt foarte expuşi, din cauza condiţiilor în care lucrează, unor riscuri profesionale care pot avea urmări foarte grave atât pentru pacienţi cât şi pentru ei.
Mai mult, după cum vedem deja, deşi nu este vina ta ca asistent medical că eşti singur într-o tură şi trebuie să faci munca a 2-3 colegi, acest aspect nu pare a fi un element relevant în momentul anchetării unui caz de malpraxis.
Eu consider că acest lucru ar trebui serios luat în calcul, pentru că un asistent medical nu este un robot, iar în cazul unor secţii care necesită supraveghere permanentă, un singur asistent pe tură este de neconceput. Nerespectarea normativului de personal prevăzut de legislaţie poate provoca tragedii, aşa cum s-a întâmplat în cazul Giuleşti, unde cred că un singur asistent medical în plus, care să o dubleze pe asistenta în cauză, ar fi salvat viaţa unor copii.
Din punctul dumneavoastră de vedere, asistenta ar fi trebuit să refuze să lucreze în asemenea condiţii?
Vedeţi, asistenţii noştri s-au obişnuit atât de mult să lucreze în condiţii dificile, să fie suprasolicitaţi, să facă eforturi pentru a suplini lipsurile din sistemul de sănătate, încât nici nu îşi mai pun problema să refuze să lucreze în aceste condiţii. Nu poţi să abandonezi oamenii în suferinţă.
Asistenţii fac ceea ce trebuie la locul de muncă, uneori sunt epuizaţi fizic şi psihic, şi totuşi merg mai departe. Îţi trebuie vocaţie să faci acest lucru, iar din declaraţiile colegilor şi ale medicilor din Maternitatea Giuleşti rezultă că asistenta medicală era un astfel de profe- sionist, unul cu vocaţie şi dragoste pentru copii. Spun medicii că era solicitată la camera de naşteri în cazuri dificile, ori pentru asta trebuie să fii un profesionist foarte bun. Un asemenea om nu poate să refuze să îşi practice profesia.
Pe de altă parte, imaginaţi-vă că toţi asistenţii medicali din ţară ar refuza aceste condiţii de lucru sau măcar ar refuza să lucreze în afara fişei postului. Ei îndeplinesc multe alte sarcini care nu se regăsesc în acest document, sarcini care îi deturnează de multe ori de la atribuţiile pe care le au şi care îi determină să îşi părăsească postul şi să lase pacienţii nesupravegheaţi. După tragedia de la Giuleşti şi luând în calcul faptul că nerespectarea normativului de personal – pentru care asistenta nu are nici o vină – pare să nu fi fost un element atenuant în cazul ei, mă întreb dacă asistenţii medicali din ţară vor mai accepta să lucreze în aceste condiţii.
Au posibilitatea reală de a refuza?
Îmi spunea un preşedinte de filială că, în cazul în care un asistent medical ar refuza să lucreze în aceste condiţii, probabil replica ar fi: poţi să pleci, mai am asistenţi la poarta spitalului care doresc să se angajeze!. Ori, această abordare este păguboasă din mai multe puncte de vedere. Pune o presiune nepermisă pe profesionist, obligat să muncească în orice fel de condiţii, iar pe de altă parte, nu este nici în avantajul unităţii medicale.
Nu poţi să renunţi la un asistent medical cu vechime în terapia intensivă de exemplu, pentru că aici un profesionist se formează în ani de zile. Este o pierdere şi pentru spital şi pentru pacienţi. Este un fel de invitaţie de a emigra în ţări unde sistemul medical este mai mult decât decent, iar profesionistul este respectat.
Revenind la Maternitatea Giuleşti, v-a deranjat modul în care autorităţile competente sau chiar mass media au abordat cazul? Vă întreb acest lucru pentru că mulţi asistenţi medicali şi-au exprimat nemulţumiri în legătură cu aceste aspecte.
Eu nu pot să mă pronunţ în legătură cu activitatea desfăşurată de organele de justiţie. Nu am această calitate şi nu am nici un motiv să pun la îndoială profesionalismul acestora. Sigur, faptul că ancheta a început cu asistenta medicală a adus-o pe acesta în lumina reflectoarelor şi în atenţia opiniei publice. Poate că acest aspect a creat, cel puţin pentru o perioadă, falsa impresie că asistenta medicală ar putea fi principala vinovată în acest caz.
Pe de altă parte, eu cred că opinia publică a perceput corect gradul ei de implicare. Pacienţii ştiu cât de mult muncesc asistenţii medicali, iar dezbaterile din mass media au pus accentul, mai mult decât în alte cazuri, pe problemele sistemului de sănătate, au vorbit despre lipsa de personal, iar informaţia că asistenta medicală era singură pe tură, în condiţiile în care norma ar fi trebuit să fie de cel puţin patru asistente, a fost preluată de mass media încă de la începutul mediatizării cazului, şi a ajuns la opinia publică, iată, datorită mass mediei.
Mass- media a prezentat şi declaraţii ale unor părinţi afectaţi de acest incident care spuneau că ar alege, în cazul unei noi naşteri, tot personalul de la Maternitatea Giuleşti şi declaraţii ale unei mame care afirma că asistenta medicală nu poate fi singura vinovată în acest caz, iar faptul că au fost invitaţi la dezbateri şi reprezentanţi ai Ordinului sau ai asistenţilor medicali a fost un lucru pozitiv. Să nu uităm, de asemenea, că şi mesajul din partea colegilor de serviciu, care s-au solidarizat cu asistenta medicală şi care conţinea informaţii importante despre conduita ei profesională impecabilă a fost transmis publicului, în mod repetat, tot prin intermediul mass media.
Sunteţi îngrijorat de faptul că asistenta medicală ar putea fi Acarul Păun în acest caz?
Eu nu pot să fac previziuni referitoare la modul în care va decurge ancheta, dar pot să vă spun că Ordinul va urmări foarte atent desfăşurarea acesteia. Până la această oră procurorul de caz a anunţat deja că a început urmărirea penală şi în cazul Maternităţii Giuleşti.
Sigur, avem de-a face cu o persoană juridică, nu cu persoane fizice. Nu pot să merg nici pe varianta să moară capra vecinului!, pentru că fiecare vinovat în acest caz va trebui să răspundă individual, inclusiv asistenta medicală. Este important şi ca ancheta să fie corectă, detaşată de amprenta emoţională foarte puternică şi să stabilească foarte clar gradul de vinovăţie al fiecăruia. Ca să vă răspund la întrebare, sper că asistenta medicală să nu fie Acarul Păun. Dacă vom constata acest lucru, vom reacţiona.
Credeţi că vom vedea schimbări în sistemul sanitar după cazul Giuleşti?
Aceste schimbări trebuiau să aibă loc de foarte mult timp în urmă şi este trist că s-a întâmplat această tragedie ca să vorbim despre necesitatea unui sistem decent. Nu este vorba doar despre normativul de personal, una dintre problemele acute ale sistemului, ci şi despre finanţare. Fără bani nu vom reuşi să schimbăm mare lucru.
Lipsa banilor determină lipsuri elementare din sistem, iar de multe ori asistenţii medicali sunt nevoiţi să improvizeze ca să poată să îşi facă datoria.
Şi aceste improvizaţii pot duce la tragedii, aşa cum s-a întâmplat în cazul asistentei medicale care a pus o sticlă cu apă pentru a încălzi un copil, pentru că îngheţa în spital. Era o practică veche în unitatea respectivă, doar că de data aceasta dopul s-a desfăcut şi copilul a fost ars. Mă întreb dacă asistenta nu ar fi fost pedepsită şi în cazul în care nu ar fi pus sticla respectivă. Vorbind despre lipsa banilor, să spunem şi că asistenţii sunt cei care comunică de cele mai multe ori pacienţilor că trebuie să îşi cumpere medicamente sau materiale sanitare.
De multe ori pacienţii asociază aceste lipsuri cu asistentul medical, lucru absolut incorect, pentru că profesionistul este pus într-o situaţie jenantă în mod nemeritat.
Guvernanţii trebuie să înţeleagă faptul că spitalele sunt pentru pacienţi, nu pentru personalul medical, dar că acestuia trebuie să i se asigure condiţii de muncă decente, astfel încât să nu fie umilit.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,