Cooperarea presupune stabilirea unor relații cu toate persoanele implicate – membri ai echipei medicale, pacienți, familiile acestora – bazate pe o comunicare reală și deschisă, astfel încât actul de îngrijire să includă perspectivele tuturor celor implicați.
Cooperarea permite schimbul de informații, cunoaștere și sprijin reciproc, conducând la dezvoltarea relației asistent medical/moașă – pacient – familie, cu rezultate benefice în acordarea îngrijirilor medicale, care pot deveni, astfel, individualizate, complete și continue. În această relație de cooperare, feedback-ul primit de la pacienți și de la familiile acestora este foarte important, întrucât poate contribui la perfecționarea actului profesional.
Cooperarea implică, de asemenea, îmbunătățirea muncii în echipa medicală, creșterea nivelului de coeziune din cadrul acesteia, fapt ce se poate reflecta în calitatea îngrijirilor acordate, în modul în care sunt acestea percepute de către pacienți și familiile acestora. Astfel, cooperarea este cea care poate contribui la creșterea sentimentului de apartenență la o comunitate profesională respectată și respectabilă și a încrederii în propriile capacități profesionale.
Comportamentele profesionale identificate, prin care cooperarea poate fi pusă în practică constau în: