Provocările crizei resurselor umane din sănătate la nivel național și european- interviu cu Mircea Timofte, Preşedintele OAMGMAMR

Interviu cu domnul Mircea Timofte, Președintele Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România despre situația asistenților medicali din România și provocările crizei resurselor umane din sănătate la nivel național și european. ”Guvernul actual și-a propus ca priorități sănătatea și educația și cred că aceste domenii sunt cele mai importante. Fără oameni sănătoși și educați nu poți face nimic. Acesta a devenit un loc comun, dar foarte important. Eu aștept să și vedem că sănătatea și educația sunt priorități naționale pentru dezvoltarea acestei țări.  Chiar dacă investești mai mult în sănătate și educație pe termen scurt în detrimentul altor sectoare, aceste decizii sunt înțelepte, căci aceste investiții sunt productive şi vor aduce economii pe termen mediu și lung. Cu oameni sănătoși și educați poți să dezvolți o societate.” – este concluzia domnului Președinte Mircea Timofte.

Din perspectiva Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, cum arată evoluția corpului asistenților medicali din România, în ultimii 10 ani, în primul rând numeric și apoi din punct de vedere al pregătirii lor profesionale, al oportunităților de promovare, al condițiilor de lucru și imaginii în societate?

Ordinul deține Registrul Unic al Asistenților medicali din 2009. Am avut o creștere a numărului de membri, de la 138,000 în 2010, la 141,200 în 2014. Dintre aceștia, asistenții medicali sunt în număr de 136,000 în anul 2014 (față de 132,000, în 2010). Numărul celor cu autorizatie de liberă practică a crescut de la 115,000 în 2010 la 124,000 în 2014.

În ceea ce privește calitatea formării, aceasta este atributul Ministerului Educației. Există Agenția Națională de Asigurare a Calității în Învăţământul Pre-Universitar și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), agenția similară pentru învățământul universitar. Există standarde de formare care sunt mai mult sau mai puțin respectate de instituțiile formatoare. Sunt școli cu tradiție în România, în care procesul instructiv-educativ se desfășoară la standarde înalte, dar sunt și școli care pun mai puțin accent pe acest lucru. Ca în toată societatea, există și instituții care vor să-și facă treaba serios și să aibă rezultate bune și unele care sunt mai puțin preocupate de acest aspect. De asemenea, în cadrul fiecarei școli există mulți elevi care doresc să învețe astfel încât, atunci când termină școala, să fie foarte bine calificați, să poată fi recunoscuți ca buni profesioniști și alții care trec pe la școală mai rar.

După ce absolvenții intră în sistemul sanitar și devin membri ai Ordinului, noi ne preocupăm de educația continuă. Chiar este o condiție pentru ca ei să fie autorizați să practice în această profesie. Astfel, asistenții trebuie să participe, în fiecare an, la cursuri de educație continuă și să acumuleze minimum 30 de credite anual. Le oferim numeroase cursuri gratuite, spre deosebire de multe țări unde asistenții trebuie să plătească destul de mult pentru a-și îndeplini această obligație profesională de formare continuă. Noi organizăm cursuri cu maximum 50 de lei pe an, iar un curs de 50 de lei acoperă creditele necesare într-un an. Este important de știut că din cei 50 de lei plătim și lectorii care susțin aceste cursuri.

Am făcut multe activităţi transnaționale de educație și schimb de experiență, prin care mulți asistenți medicali din România au mers în Spania, Irlanda, cu ajutorul fondurilor europene accesate de OAMGMAMR. De asemenea, tot cu ajutorul fondurilor europene, am organizat în țară multe cursuri pentru membrii noștri, precum cursuri de orientare şi calificare profesională, de iniţiere în tehnologia informaţiei (TIC), etc.

Acum ne-am propus ca anumite teme sensibile să fie acoperite de cursuri gratuite. De exemplu, am discutat la nivelul Biroului Executiv să oferim în mod gratuit cursuri de etică și deontologie profesională.  Pentru prestigiul profesiei noastre, este foarte important ca asistenții medicali să aibă un comportament demn de această profesie nobilă. Și cursurile de comunicare cu pacientul fac parte din acest pachet pe care dorim să-l oferim gratuit.

Din perspectiva oportunităților de promovare, cum vedeți ultimii 10 ani?

Acum 15 ani, asistentul medical era perceput ca personal auxiliar al medicului. Dacă ne amintim care era statutul asistentului medical atunci și care este astăzi, vedem că am făcut un pas uriaș, evoluția a fost extraordinară în această privință, a statutului asistentului medical. Au fost înființate funcții la toate nivelurile, lucru care s-a întâmplat și cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și a International Council of Nurses (ICN). Aceste organizații promovează ideea ca asistenții medicali, cea mai numeroasă resursă din sănătate, să joace un rol important în serviciile de îngrijiri medicale. Un argument puternic în această privință este și evoluția demografică din societate – populația îmbătrânește, oamenii au mai puțină nevoie de îngrijiri pentru suferințe acute și mai mult de îngrijiri pentru boli cronice, recuperare și educație pentru sănătate, lucruri care intră în domeniul de activitate al asistentului medical. Și asistenții medicali ocupă funcții de Directori de Îngrijiri în cadrul spitalelor, la Ministerul Sănătății avem funcția de Asistent Șef (în 1999 s-a înființat la Ministerul Sănătății, pentru asistenții medicali, o funcție de Director adjunct, care ulterior s-a transformat în funcția de Asistent Șef). Iar în Direcțiile Sanitare avem asistenți medicali care participă la deciziile care se iau în sistemul de sănătate.

De asemenea, ca o motivare în plus pentru această profesie, în cursul anului acesta a apărut, la inițiativa noastră, a OAMGMAMR, un Ordin al Ministrului privind practica independentă. În baza acestui ordin, asistenții medicali pot furniza independent servicii conform competențelor dobândite. Este un lucru extraordinar. Deja percepția în cadrul profesioniștilor din sistemul sanitar și al opiniei publice este schimbată față de perioada de dinainte, când asistentul medical era un simplu ajutor al medicului. Astăzi, asistentul medical este un profesionist independent.  La aceasta ne-a ajutat, desigur, și aderarea la UE, unde asistentul medical a ajuns, în unele țări, să prescrie și rețete.

Am făcut toate aceste lucruri cu pași mici, dar perseverenți, în timp. Și cu prudență, pentru că practica independentă trebuie să fie corelată și cu sistemul de educație. Pentru a practica independent, trebuie să fii un foarte bun profesionist, cu un înalt nivel de etică și deontologie profesională.

Încercăm să muncim pentru această profesie, s-o ridicăm la un standard cât mai înalt. Percepția publicului este legată și de relația directă cu acești profesioniști care sunt asistenții medicali.

Cum este imaginea profesionistului din sănătate, ca să ne referim și la ceilalți membri ai echipei medicale? Considerați că, față de acum 15-20 de ani, medicul și asistentul medical sunt percepuți mai bine în societate?

Aceasta este o discuție foarte complicată pentru că schimbările din sistemul sanitar nu au dus, consider eu, și la recunoașterea care ar trebui să vină din partea societății pentru personalul medical din sistemul sanitar. Sigur, contează și resursele financiare ale unei țări. Trebuie ca personalul medical să fie motivat – nu se poate ca un medic să primească salariul lunar de 1.000 lei. Nu se poate ca un asistent medical care lucrează în ture și noaptea, mai bine spus o asistentă medicală, fiindcă peste 90% dintre asistenții medicali sunt femei, care lucrează 8 ore la spital, unde trebuie să aibă și un comportament profesionist, să fie apropiată de pacient, să-i înțeleagă suferința și să-i acorde sprijinul și ajutorul necesar, după care se duce acasă și mai “lucrează” 8 ore cu familia, să câștige atât cât câștigă.  Ea muncește enorm. Îi cerem enorm, dar trebuie să recunoaștem ce face ea pentru pacienţi, pentru societate, pentru oamenii în suferință iar societatea să-i dea ce i se cuvine.

Aș preciza un aspect deosebit de important legat de aceasta și anume rolul mass media în educarea populației. Aceasta mediatizează, în cele mai multe situații, numai aspectele negative și rar sau poate deloc realizările asistenților medicali. Așa se face că nu ajungem să vedem realizările asistenților medicali, condițiile în care-și desfășoară activitatea și faptul că cei mai mulți își fac munca profesionist și cu responsabiliate.

Aveți multă experiență – ați călătorit mult, ați văzut multe țări, chiar și în afara spațiului european. Cum vedeți resursa umană din sănătate din România comparativ cu alte țări? Care ar fi diferențele principale? Ce atribute fac un sistem să fie mai bun, mai funcțional, din perspectiva unui asistent medical?

Diferențele majore nu sunt între România și restul Europei, ele sunt între spitale. Sunt spitale în România care seamănă foarte mult cu spitale de top din Europa, în care este suficient personal medical, condițiile de lucru sunt bune și personalul lucrează cu mare drag. Și sunt spitale care nu au avut resursele să ajungă la aceste standarde. Avem, și în România, ca și în alte țări membre UE, spitale cu standarde înalte, în care personalul medical e motivat și din punct de vedere salarial și din punct de vedere al condițiilor de lucru.  Și vorbesc aici și despre spitalele private, dar și anumite secții din spitalele publice, locuri în care orice asistent medical ar dori să lucreze fără să mai vrea să plece în străinătate.

Spuneați mai devreme despre recunoașterea statutului de profesionist al asistentului medical prin motivare salarială și alte tipuri de motivare. Care ar fi soluțiile pe termen scurt pentru a rezolva nevoile salariale ale asistenților medicali?

Vorbeam despre practica independentă. Este o cale de motivare suplimentară prin care asistentul medical bine pregătit poate să-și deschidă o afacere. Aici se pot face unele lucruri, ca de exemplu decontarea de către Casa de Asigurări a unor servicii furnizate de asistenţii medicali. Sunt multe căi care nu sunt neapărat la îndemâna Ordinului ci mai degrabă a Ministerului, a Casei de Asigurări de Sănătate. Ele trebuie să exploreze aceste căi, să ia deciziile și să reglementeze de așa manieră lucrurile ca această profesie să poată să se exercite în interesul sănătății publice cu un dublu câștig, și pentru sistemul de sănătate și pentru asistenții medicali.

Se știe că asistenții medicali și moașele pot suplini lipsa unor servicii medicale. Și în Europa există problema aceasta, în zone izolate, rurale, în care medicii ajung mai greu. Și acolo populația respectivă poate beneficia de o serie de servicii oferite de asistenții medicali sau moașe, care în final, rezultă în economii pentru sistemele de sănătate.  Cu un anumit nivel de îngrijiri primare, oamenii nu mai ajung în spitale din cauza acutizării afecțiunilor.

Vorbim aici despre asistenți medicali pregătiți în marile centre urbane și care ar alege să meargă în zonele rurale. Ce ar putea să-i motiveze să meargă în acele zone, mai ales că li se cere să aibă și calități pentru a desfășura activități antreprenoriale de practică independentă?

Toate autorităţile trebuie să identifice măsuri – un primar trebuie să satisfacă nevoile comunității respective. Dacă el spune “vreau să îi creez toate condițiile unei asistente medicale ca să fie motivată să stea aici”, acest lucru se poate întâmpla. Este, deci, foarte importantă implicarea autorităților locale. Nu ține numai de Ministerul Sănătății, nu ține numai de profesioniști, ține și de gospodarii locali. Dar ține și de populație, care trebuie să aibă și ea conștiința că cel pe care îl alege e pus în slujba cetățeanului și încearcă să-i satisfacă nevoile din comunitate. Trebuie să evoluăm și ca societate civilă, să ne dezvoltăm un anumit grad de cultură publică.

Ce putem face pentru a îmbunătăți situația din sistemul sanitar pe termen scurt? Avem, de multe ori, o problemă cu resursa umană, puțină, nemotivată, spun cele mai multe voci… Ce putem face efectiv? Practica independentă ar putea fi o metodă de motivare, dar ce putem face la nivelul sistemului?

Trebuie să se realizeze o analiză temeinică a situației personalului din sănătate pentru a vedea care este, de fapt, deficitul pe zone, tipuri de patologii, categorii de personal. În plus, trebuie să se analizeze sistemul de formare printr-o conlucrare mai eficientă între instituțiile de formare și beneficiar – sistemul de sănătate –  în vederea realizării unei strategii viabile și adaptată la nevoi.

Avem nevoie de asigurarea unui cadru de muncă atractiv, motivant și de condiții speciale pentru cei care-și desfășoară activitatea în zonele defavorizate, unde rolul autorităţilor locale în rezolvarea problemelor este esenţial.

Mai avem un Ordin de Ministru, pe care l-am inițiat, legat de specializări – un asistent medical generalist poate să se specializeze, să-și dezvolte suplimentar anumite competențe, cum ar fi îngrijirile paliative, de sănătate mintală, îngrijirea persoanelor vârstnice, etc. Și pentru asta, pentru formarea continuă suplimentară, să fie motivați – faci o școală în plus, iei un salariu în plus. Ar fi și o modalitate de a stimula promovarea în carieră. Pentru asistenții medicali, șansele de promovare în carieră sunt foarte reduse, așa că aceste specializări ar putea fi un mod de a progresa în carieră.

Legea salarizării, promovată acum de conducerea Ministerului Sănătății, ar putea fi o altă soluție pe termen scurt.  Se discută despre o lege a salarizării care să stimuleze asistenţii medicali.

Pe termen lung, ce gen de politici publice ar putea avea în vedere România pentru a îmbunătăți situația din sistemul sanitar, pentru a face din sănătate într-adevăr o prioritate națională, în care investim?

Orice dorești să faci, ai nevoie de resurse, iar cele financiare sunt primele de care ai nevoie ca să dezvolți un sistem. Guvernul actual și-a propus ca priorități sănătatea și educația și cred că aceste domenii sunt cele mai importante. Fără oameni sănătoși și educați nu poți face nimic. Acesta a devenit un loc comun, dar foarte important. Eu aștept să și vedem că sănătatea și educația sunt priorități naționale pentru dezvoltarea acestei țări.  Chiar dacă investești mai mult în sănătate și educație pe termen scurt, în detrimentul altor sectoare, aceste decizii sunt înțelepte, căci aceste investiții sunt productive şi vor aduce economii pe termen mediu și lung. Cu oameni sănătoși și educați poți să dezvolți o societate.

Astăzi, serviciile de îngrijiri nu mai sunt raportate doar la suferința sau boala unei persoane. Ele au devenit servicii complexe, în care, pe lângă problemele pacientului, sunt analizați factori precum sănătatea familiei, stilul de viață, gradul de stres, comportamentele privind sănătatea și specificul activităților depuse. Toate acestea conduc la o nouă dimensiune a profesiei, mai profundă, mai complexă, altfel spus, la servicii moderne de îngrijiri.

Politicile publice ar trebui gândite, mai mult decât până acum, și din această perspectivă, punând în centru pacientul și profesioniștii din sănătate. Exercitarea profesiei rămâne axată pe furnizarea de servicii de calitate și garantarea siguranței pacientului, dar în egală măsură sunt importante capacitatea membrilor echipei medicale pluridisciplinare de a acționa eficient, de a comunica în mod profesionist, de a gestiona relații și informații. Toate acestea trebuie reflectate adecvat în politicile publice pe care le gândim.

Ce face Ordinul pentru rezolvarea acestei probleme a crizei resurselor umane din sănătate?  La nivel național și european?

Dacă privim criza resurselor umane din sănătate la nivel national și la nivel european vom constata similarități, dar și diferențe.

Dacă ne referim la asemănări, au fost realizate progrese remarcabile în ultimii ani. Mă refer, în special, la armonizarea legislației naționale cu cea europeană. Acest fapt îi ajută pe asistenții medicali din România să-și exercite profesia la aceleași standarde cu colegii lor din alte țări și să poată lucra oriunde aleg.

În ceea ce le privește diferențele, semificative sunt managementul resurselor umane și concordanța dintre politicile de sănătate și modul de aplicare a acestora în sistemul de sănătate. Acolo unde formarea în profesie și normarea au la bază studii demografice, analize și predicții, toate făcând parte dintr-un program strategic de armonizare a nevoilor privind sănătatea populației cu resursele și acțiunile necesare, avem o situație mai bună. În România mai este de lucru nu atât în ceea ce privește importanța acestor procese, cât în ceea ce se reflectă în capacitatea de a integra toate acestea la nivel național într-un sistem echilibrat și funcțional. Multe dintre schimbările majore care privesc sănătatea populației sunt lansate, iar apoi sunt urmate fie de un ritm lent de aplicare, fie de măsuri de corectare a disfuncționalităților de implementare.

Ordinul îşi spune cuvântul în diverse întâlniri la nivel internațional, cu alte organizații de profil de la nivel european, cu OMS-ul. Sunt forumuri la nivel european și mondial la care noi participăm și unde ne exprimăm în legătură cu aceste aspecte.  Pe plan național, promovăm inițiativele acestea prin dialog permanent cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, etc.

Vedeți un sistem în care asistentul medical din rural este polul de sănătate, aducând astfel mai puțină presiune pe spitale?

Da, dar nu numai cu asistenți medicali în rural. Acolo este nevoie și de medici. Sper ca resursele și implicarea autorităților locale vor face să existe și mai mulți medici în mediul rural, dar asistent medical este obligatoriu să existe. Vă pot oferi un exemplu din propria experienţă: am lucrat 10 ani la ambulanță, 10 ani la Urgență, în spital. Și când am lucrat la ambulanță, înainte de 1989, era chemată ambulanța la 100 km distanță pentru că o gravidă se simţea rău. Am transportat gravida la spitalul județean, a stat pe bancuță până când a coborât medicul, care a consultat-o şi i-a spus că totul este în regulă, după care am luat ambulanța și am mai mers 100 de km înapoi. Un consum inutil de resurse față de situația în care am fi avut o moașă acolo, care ar fi putut să-i spună că lucrurile sunt în ordine. Avem nevoie de moașă, avem nevoie de asistentă medicală, în mediul rural.

Cum vedeți sistemul de sănătate în 10 ani?

În ultimii ani serviciile de îngrijiri au atins contururi de complexitate greu de anticipat de generația de profesioniști de dinainte de anii ‘90.  Provocările cu care ne confruntăm astăzi nu sunt doar din sfera financiară sau a pregătirii, ci și din domenii care, până nu demult, erau puțin asociate cu profesia de asistent medical sau moașă: inovație, cercetare, management, tehnologii noi, în special IT. Asistenții medicali și moașele trebuie să facă față frecventelor schimbări aduse de dezvoltarea tehnologiilor, să se perfecționeze continuu și să se adapteze rapid la noutățile din domeniu.

Legat de viitor, eu sunt optimist. Nu pentru că se va întâmpla o minune, ci pentru că fiecare dintre noi, cei care ne implicăm, și nu suntem puțini, vom aduce o schimbare în bine. Și dacă suntem perseverenți, obținem lucrurile pe care le dorim. Așa vom face mereu. Peste 10 ani, lucrurile vor arăta și mai bine.

Interviu realizat de Mirela Mustață – Specialist în comunicare și Relații Publice, Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate

Vizualizează interviul pe site- ul proiectului http://www.healthworkers4all.eu/ro/project/

https://interact.healthworkers4all.eu/pages/viewpage.action?pageId=4620443